Un interviu cu Davia Argeșanu, Managing Partner EPIC Busines Human Strategy

În ultimii ani, multe organizații au dus performanța la extreme: viteza a devenit normă, multitaskingul o competență obligatorie, iar disponibilitatea permanentă un standard tacit. Rezultatul? Oameni obosiți, echipe reactive, lideri prinși între KPI-uri și burnout.

În acest context, EPIC a adus la HR Summit o abordare care nu pune frână performanței, ci o așază pe un fundament sănătos, echilibrat și sustenabil.

Am stat de vorbă cu Davia Argeșanu, Managing Partner EPIC Business Human Strategy și facilitator al workshopului, pentru a explora de ce modelul „supereroilor corporatiști” nu mai funcționează și cum putem construi culturi organizaționale în care oamenii performează fără să se epuizeze.

Titlul workshopului e memorabil și provocator. Ce simbolizează pentru tine „Superman nu mai are energie să zboare peste KPI-uri” și „Superwoman nu a mai salvat un deadline de mult”?

Prin titlu am vrut să surprindem epuizarea „eroului modern” din business. Chiar dacă în ultimii ani a devenit “cool” să vorbim despre mental health și wellbeing la job, multe organizații au continuat să glorifice viteza, multitaskingul, disponibilitatea permanentă și performanța cu orice preț. Așa am ajuns să construim un ideal nerealist: “Superman/Superwoman corporatist”—omul care poate tot, oricând, în orice condiții.

Dar adevărul profesional este foarte simplu:

• chiar și „eroii” obosesc,
• energia psihologică este limitată,
• iar productivitatea sustenabilă are nevoie de pauză, sens și recuperare.

Prin titlu am vrut să transmitem un mesaj clar pentru lideri și organizații: nu avem nevoie de supereroi uzați. Avem nevoie de oameni reali, lucizi, autonomi, care își pun limite sănătoase și pot performa pe termen lung.

Este un semnal că paradigma performanței trebuie să se schimbe radical. E momentul ca organizațiile să treacă de la modelul „work harder” la modelul „work healthier and smarter”.

În ultimii ani, viteza a devenit o condiție a succesului. Ce pierdem, ca organizații, atunci când ne măsurăm performanța doar în KPI-uri și termene limită?

Când performanța este redusă la KPI-uri și la „cât de repede livrăm”, pierdem exact acele elemente care fac organizațiile cu adevărat reziliente și inovatoare:

• gândirea profundă, nu doar reacțiile de moment
• creativitatea, care are nevoie de spațiu mental și respiro
• învățarea autentică, dincolo de simple taskuri bifate
• relațiile sănătoase, fundamentul colaborării reale
• motivația intrinsecă, născută din autonomie și sens
• sănătatea oamenilor, poate cea mai importantă resursă strategică

Pe scurt, când alergăm prea repede, pierdem direcția. Eficiența pe termen scurt crește, dar organizația devine fragilă pe termen lung. Performanța sustenabilă nu vine din ritm frenetic, ci din claritate, echilibru și capacitatea de a investi în oameni.

În ce fel poate Slow HR să devină o strategie de business, nu doar o abordare „de bine” și cum se traduce în rezultate concrete pentru organizație?

Slow HR nu înseamnă să lucrăm mai încet, ci să lucrăm mai inteligent. Este o strategie organizațională orientată spre productivitate sustenabilă, construită pe date și cercetare. Studiile din psihologia muncii, neuroștiințe și organizational behavior arată că performanța pe termen lung depinde de calitatea energiei umane, nu doar de intensitatea efortului.

Implementarea principiilor Slow HR generează rezultate măsurabile:

• reduce turnover-ul și costurile de recrutare. prin creșterea retenției și a angajamentului
• diminuează burnout-ul, prezentismul și costurile ascunse ale stresului cronic, confirmate de cercetările în stress physiology
• crește implicarea și performanța, deoarece oamenii operează în zone de energie optimă, nu în supraîncărcare
• îmbunătățește calitatea deciziilor, prin claritate cognitivă și capacitatea de gândire strategică
• accelerează inovația, profitând de faptul că mintea creează doar când are spațiu mental și siguranță psihologică

Slow HR în practică înseamnă:

• prioritizare reală și eliminarea volumului inutil de activități
• design inteligent al rolurilor pentru a preveni supraîncărcarea cognitivă
• diminuarea stresorilor care consumă resurse (presiune cronică, ambiguitate, conflicte)
• creșterea presiunii constructive, care stimulează flow-ul și performanța
• crearea unui ecosistem robust de resurse la locul de muncă (autonomie, suport, claritate, recuperare)

În esență, “Slow HR este un framework strategic prin care organizațiile devin performante fără a-și epuiza oamenii.” Este trecerea de la „mai mult” la „mai bine”, de la epuizare la eficiență, de la reacție la reziliență.

Mulți lideri se simt prinși între nevoia de rezultate și grija pentru oameni. Cum se poate construi echilibrul între presiune și prezență?

Presiunea este necesară, dar trebuie să fie presiune sănătoasă (challenge), nu toxică (hindrance). Cred ca echilibrul apare din cateva practici de leadership:

• Claritate: Definirea priorităților reale: ce e important vs. ce este zgomot.
• Cadru predictibil: Un mediu în care oamenii știu: ce se așteaptă de la ei; cum arată succesul; unde pot cere ajutor. Predictibilitatea reduce anxietatea.
• Prezență și suport: Liderul nu trebuie să fie terapeut, ci prezent: sa întreae; sa asculte; sa normalizeze dificultățile; sa susțina recuperarea. Oamenii performează „sub presiune” doar atunci când se simt în siguranță.

Care este cea mai mare provocare pentru companiile care încearcă să adopte acest ritm mai conștient, mai uman, al performanței?

Cred ca cea mai mare provocare este dezvățarea. Dezvățarea culturii:

• vitezei cu orice preț,
• eroismului de a lucra peste program,
• glorificării multitaskingului,
• mentalității toxice

Organizațiile nu se luptă cu lipsa de soluții, ci cu inertia comportamentală.

Slow HR cere:

• schimbarea rutinei mentale,
• repoziționarea valorilor,
• și reconstruirea modului în care definim succesul.

Este o schimbare de paradigmă.

Ce speri ca participanții la workshop să ducă mai departe din această experiență? Care ar fi, pentru tine, „superputerea” reală cu care ar trebui să iasă din sală?

Sper ca participanții să plece cu curajul de a lucra altfel.

Superputerea reală pe care vrem să o ducă mai departe este capacitatea de a seta ritmul potrivit pentru performanță sustenabilă (pentru ei și pentru echipele lor).

Nu viteza, nu multitaskingul, nu sacrificiul personal. Ci claritate, priorizare, limite sănătoase, recuperare și prezență reală.

Într-o lume care fuge, superputerea nu este să alergi mai repede, ci să știi când să încetinești ca să devii mai bun.

Workshopul EPIC a propus o schimbare de perspectivă: de la alergat la reflectat, de la suprasolicitare la claritate, de la eroism la echilibru strategic. Nu pentru că organizațiile trebuie să încetinească, ci pentru că au nevoie de un ritm care să susțină performanța pe termen lung.

Dacă există o superputere de care businessul modern are nevoie, atunci aceasta nu este viteza, ci capacitatea de a seta ritmul potrivit pentru oameni, pentru lideri și pentru cultura organizațională.

Participanții vor pleca nu cu rețete, ci cu convingerea că performanța autentică începe cu un singur gest: să îndrăznești să nu mai fii Superman, ci să fii om.